Limba Romana de Azi Vorbim si Scriem Corect Romaneste, Elena Silvestru

Limba Romana de Azi Vorbim si Scriem Corect Romaneste, Elena Silvestru Lucrarea de fata este consacrata limbii romane actuale si incearca sa surprinda directia in care evolueaza limba romana si sa ofere o imagine de ansamblu a problemelor diverse pe care aceasta le pune, precum si a dificultatilor reale ale vorbitorului, dar si ale cercetatorului, de a fi in ritm cu evolutia rapida si diversificata a limbii literare, instrumentul cel mai important de comunicare intre oameni. Cartea se adreseaza tuturor celor preocupati de imbunatatirea propriei competente lingvistice, de ameliorarea comunicarii sociale si interpersonale, de cunoasterea problemelor limbii romane in etapa actuala a istoriei sale, etapa la care toti suntem martori si subiecti-vorbitori in acelasi timp. Din perspectiva istorica, limba apare ca un element de stabilitate in viata unui popor, dar, privita in functionalitatea sa, aceasta se dovedeste a fi un fenomen dinamic, susceptibil de evolutie si schimbare, aflat intr-un permanent proces de prefacere, de restructurare. Prin modul de functionare sau prin felul in care se realizeaza comunicarea, prin structura sa interna, limba reprezinta un fenomen extrem de complex care presupune un ansamblu de reguli si de norme ortografice, ortoepice, morfologice, sintactice si lexicale. Odata stabilite, normele limbii literare sunt consemnate in lucrari speciale cu caracter normativ (gramatici, dictionare, indreptare ortografice si ortoepice) si, chiar daca sunt discutabile in unele amanunte, ele trebuie respectate de catre toti cei care vorbesc si scriu, aparand astfel unitatea si prestigiul limbii literare. Este necesara revizuirea periodica a normelor, intrucat limba nu este imuabila, ea evolueaza lent, dar continuu, ajungandu-se cu timpul la schimbarea raportului dintre corect si incorect, literar si neliterar sau, asa cum scria Iorgu Iordan „ceea ce consideram noi azi drept greseala, poate deveni maine forma corecta; «greselile» actuale pregatesc, intr-o anumita masura, limba viitoare” (Iorgu Iordan 1947: 170).