Pasii pierduti. Editia a II-a, Alejo Carpentier

Pasii pierduti e un roman magistral al literaturii hispano-americane si, dupa parerea unor critici, cel mai important din creatia lui Alejo Carpentier, reprezentand o ilustrare perfecta a teoriei sale despre „realul miraculos”.

Publicat in 1953, romanul a inaugurat perioada de plenitudine creatoare a scriitorului. Inspirata de experiente personale, traite de autor in Venezuela, calatoria protagonistului anonim - care il poarta spre izvoarele fluviului Orinoco, in adancul selvei, in cautarea unui instrument muzical primitiv care apartinuse unor triburi amerindiene - se transforma intr-o intoarcere in timp, de-a lungul celor mai importante perioade din istoria Americii, pana la origini, la epoca primelor forme si descoperiri ale limbajului articulat. Carpentier imbina desavarsit in acest roman cele doua dimensiuni ale existentei umane - spatiul si timpul -, pe care le considera mereu ciclice. Alejo Carpentier, figura emblematica a literaturii secolului al XX-lea, se naste in 1904, la Havana, in Cuba, ca fiu al unui arhitect francez si al unei profesoare de limbi straine, de origine rusa. La varsta de doisprezece ani se muta cu familia la Paris, unde, sub indrumarea mamei sale, se dedica studiului muzicii.

Revenit in Cuba, incepe studii de arhitectura, abandonate ulterior. Lucreaza ca jurnalist si se implica in miscari politice de stanga, ceea ce duce la arestarea sa. Se refugiaza apoi in Franta, unde intra in contact cu grupul suprarealistilor; in aceeasi perioada, in urma unor calatorii in Spania, isi descopera fascinatia pentru stilul baroc. Nu revine definitiv in tara natala decat dupa 1959, odata cu victoria Revolutiei Cubaneze, si va primi o serie de insarcinari pe linie culturala si diplomatica. Moare la Paris in 1980.