Portretul artistului ca tanar caine - Dylan Thomas

Portretul artistului ca tanar caine - Dylan Thomas Centenar Dylan Thomas 1914-2014   Traducere din limba engleza si note de Mihaela Ghita Prefata de Mircea Mihaies   In acest volum de povestiri cu influente autobiografice, umorul irezistibil, exuberanta si magia verbala ale marelui poet modern Dylan Thomas isi gasesc o spectaculoasa ilustrare. In prozele sale, Dylan Thomas se dovedeste un narator neintrecut si un creator de personaje memorabile: bunicul care porneste la drum imbracat cu hainele sale cele mai bune pentru a fi inmormintat in satul vecin, reporterul sarcastic de la un ziar de provincie, fermierul care predica frenetic in fata unor baietei intr-un hambar, un grup de barbati respectabili care se joaca de-a scriitorii feriti de ochii lumii si, nelipsind niciodata, tinarul Thomas, care observa netulburat totul. Putini scriitori au reusit sa evoce atit de stralucit misterele si aventurile copilariei, iubirile din tinerete si iluziile spulberate, moartea bintuind doi tineri care se distreaza; si poate nici unul nu le-a redat intr-un stil atit de viu si de graitor, cu o bucurie pe cit de fireasca, pe atit de contagioasa.   „Thomas a stiut ca nimeni altul sa infiga cuvintele in noi ca pe niste ace.” (Philip Larkin) „In Portretul artistului ca tinar ciine, Dylan Thomas ii zugraveste pe artist, omul cuvintelor, si pe «catelandru» atit de intim legati, incit ii avem permanent in minte pe amindoi. Odata cu aventurile «de ciine» si preocuparile si reflectiile sale asupra creatiei artistice, scriitorul ne dezvaluie temerile si angoasele lui, pe masura ce tinarul ia locul copilului.” (Aeronwy Thomas) „Dylan Thomas a insemnat foarte mult pentru mine, pentru generatia mea; desi inlantuit, el continua sa cinte din lanturile sale precum marea.” (Seamus Heaney) „Puse in balanta cu involburarile din viata reala a scriitorului, povestirile lui Dylan Thomas reprezinta o incercare de a redescoperi inocenta pierduta a unui paradis plin de ispitele cunoasterii post-academice.” (Mircea Mihaies)