Produsul a fost adaugat in cos
Biografii, memorii si jurnale
Produsul a fost adaugat in cos
Produsul a fost adaugat in cos
SMART.MD
Cauta
Scrie
Acestea sunt autobiografii care de obicei subliniaza ce este amintit mai degraba decat OMS isi aduce aminte; autorul, in loc sa-si povesteasca viata, se ocupa de acele experiente din viata lui, oameni si evenimente pe care le considera cele mai semnificative. (Contrastul extrem cu memoriile este autobiografia spirituala, atat de concentrata pe viata sufleteasca, incat viata exterioara a autorului si evenimentele sale raman neclare. res gestae, o cronologie a evenimentelor, ocupa locul de mijloc.)
In secolul al XV-lea, Philippe de Commynes, stergandu-se cu modestie, decat pentru a autentifica o scena prin prezenta sa, prezinta in Memorii o viata a lui Ludovic al XI-lea, maestru al mestesugurilor de stat, asa cum este martora de unul dintre cei mai sagaci consilieri ai epocii. Memoriile lui Giacomo Casanova se lauda cu aventurile unei greble din secolul al XVIII-lea; cele ale lui Hector Berlioz exploreaza cu mare stralucire incercarile unui mare compozitor, amploarea unei personalitati extraordinare si viata muzicala a Europei in prima parte a secolului al XIX-lea. Forma de memorii este reprezentata in mod eminamente in timpurile moderne de volumele lustruite ale lui Sir Osbert Sitwell, prezentand o tapiserie de amintiri care, dupa cum s-a observat, „ne spune putin despre cum se simte sa fii in pielea lui Sir Osbert” – o expresie care ilustreaza perfect diferenta dintre memorii si autobiografia formala.
Aceasta categorie ofera un tip special de adevar biografic: o viata, remodelata prin rememorare, cu toate omisiunile si distorsiunile constiente si inconstiente ale amintirii. Romancierul Graham Greene spune ca, din acest motiv, o autobiografie este doar „un fel de viata” si foloseste fraza ca titlu pentru propria sa autobiografie (1971). Orice astfel de lucrare este o imagine adevarata a ceea ce, la un moment dat dintr-o viata, subiectul a dorit – sau este impulsionat – sa dezvaluie despre acea viata.Un eveniment inregistrat in jurnalul de tineret al autobiografului este probabil sa fie oarecum diferit de acelasi eveniment amintit in anii urmatori. Memoria fiind plastica, autobiograful regenereaza materialele pe masura ce sunt folosite. Avantajul de a detine informatii unice si private, accesibile niciunui biograf cercetator, este contrabalansat de dificultatea de a stabili o pozitie care sa nu fie nici exagerat de modesta, nici agresiv de autoafirmatie. Istoricul Edward Gibbon declara: „Trebuie sa fiu constient ca nimeni nu este atat de bine calificat ca mine pentru a descrie serviciul gandurilor si actiunilor mele”. Poetul englez din secolul al XVII-lea Abraham Cowley ofera o duplica: „Este un subiect greu si frumos pentru un om sa scrie despre sine; Isi bucura inima sa spuna ceva de dispret si urechile cititorului sa auda ceva de lauda de la el.”
Exista doar putine si imprastiate exemple de literatura autobiografica din antichitate si din Evul Mediu. In secolul al II-lea i.Hr., istoricul clasic chinez Sima Qian a inclus o scurta relatare despre sine in Shiji („Inregistrari istorice”). Se intinde un punct pentru a include, din secolul I i.Hr., scrisorile lui Cicero (sau, in epoca crestina timpurie, scrisorile Sfantului Pavel); si al lui Iulius Caesar Comentarii spun putin despre Cezar, desi prezinta o imagine magistrala a cuceririi Galiei si a operatiunilor masinii militare romane la cel mai eficient mod. The Confesiuni a Sfantului Augustin, din secolul al V-lea e.n., apartin unei categorii speciale de autobiografie; secolul al XIV-lea Scrisoare catre posteritate a poetului italian Petrarh nu este decat o scurta excursie in domeniu.
Daca luati in considerare miile de carti diferite disponibile in lume, zicala „Atat de multe carti, atat de putin timp” capata un sens complet nou. De fapt, doar genurile si subgenurile sunt atat de multe incat sunt imposibil de enumerat.
Toti iubitorii de carti au propriul lor gen preferat - de fapt, mai multe genuri preferate. Cu toata sinceritatea, exista atat de multe genuri din care sa aleaga, incat sunt multi care au un gen preferat pentru fiecare stare de spirit.
Un gen este o categorie sau un stil de literatura, muzica, arta si alte forme de divertisment. Sistemul de gen a inceput ca un proces de clasificare pentru literatura veche Geek, inclusiv poezie, proza si spectacol. Fiecare gen are un stil specific, distinct legat de tema, continut, ton, detalii si intensitate. Modelele de vorbire pentru o tragedie nu ar fi potrivite pentru o comedie, de exemplu. Pentru a face lucrurile si mai confuze, majoritatea operelor de fictiune se incadreaza in mai mult de un gen. Un exemplu: „Calatoriile lui Gulliver” de Jonathan Swift se incadreaza in clasic, fantezie, satira si aventura.
Care este diferenta dintre o autobiografie si un memoriu? iti spun chiar acum:
Memoriile sunt autobiografii fara atitudine elitista.
Chiar daca oamenii spun ca sunt diferiti, nu exista nicio diferenta reala intre acesti doi termeni. Mai ales odata ce incepi sa te scufunzi in ceea ce spun oamenii ca sunt diferentele.
Este ca si cum ai spune ca un caine este diferit de un canin. Sau o masina este diferita de un automobil.
Distinctii literare ca aceasta sunt realizate de profesori de engleza care vor sa para superiori.
Pentru majoritatea autorilor de non-fictiune, nu exista nicio diferenta semnificativa intre o autobiografie si un memoriu.
Nu trebuie sa alegi pe care sa scrii.
Toata ideea de a trebui sa alegi intre ele este ridicola. Aceasta postare va va arata de ce.
Scrisori, jurnale, jurnale, memorii si autobiografii sunt toate modalitati de a-i spune cititorului: „Am fost acolo.
Scrisori, jurnale, jurnale, memorii si autobiografii sunt toate modalitati de a-i spune cititorului: „Am fost acolo.
Scrisorile, jurnalele, jurnalele, memoriile si autobiografiile sunt toate moduri de a spune cititorului: „Am fost acolo”. Desi difera in multe privinte, aceste forme sunt asemanatoare prin faptul ca au un „eu” autorizat, care povesteste evenimente si impresii traite intr-un context social specific si un „acolo” care poate fi localizat cu usurinta in timp si spatiu. Pentru ca vorbesc pe un ton atat de personal, aceste inregistrari si naratiuni sunt bogate in interes uman. Istoricii sociali si intelectuali le gasesc surse deosebit de valoroase si sunt din ce in ce mai studiate si de istoricii literari si critici.
Aceste trei nu pot fi adunate impreuna? Nu sunt foarte clar de ce biografia si autobiografia sunt o singura clasificare, iar memoriile sunt in sine.
Sau cel putin grupate diferit, adica Biografie si Autobiografie/Memorie. Biografia si Autobiografia mi se par mult mai diferite decat Autobiografia si Memoriile.
Daca te uiti la discutia principala, vei vedea ca acest lucru a fost deja de acord. Tim vrea doar sa astepte inainte de a actualiza interfata pana cand primeste o parte echitabila de modificari.
Cele trei formate principale ale unei carti de memorie, folosite pentru a spune o poveste de viata, sunt o biografie, o autobiografie si un memoriu. Distingerea intre cele trei poate fi putin confuza, deoarece toate au mai multe asemanari. Dar exista cateva diferente distincte.
Mai simplu spus, o biografie este istoria vietii unui individ, scrisa de altcineva. O autobiografie este povestea vietii unei persoane, scrisa de acea persoana. Iar un memoriu este o colectie de amintiri scrise de persoana insasi.
O biografie, numita si biografie, este o lucrare non-fictiune care ofera o relatare obiectiva a vietii unei persoane. Principala diferenta dintre o biografie si o autobiografie este ca autorul unei biografii nu este subiectul. O biografie ar putea fi cineva care traieste si astazi sau ar putea fi subiectul unei persoane care a trait cu ani in urma.
Biografiile includ detalii despre evenimentele cheie care au modelat viata subiectului si informatii despre locul de nastere, educatie, munca si relatii ale acestuia. Biografii folosesc o serie de surse de cercetare, inclusiv interviuri, scrisori, jurnale, fotografii, eseuri, carti de referinta si ziare. In timp ce o biografie este de obicei in forma scrisa, ea poate fi produsa in alte formate, cum ar fi compozitie muzicala sau film.
Daca persoana tinta a biografiei nu este in viata, atunci povestirea necesita o cantitate imensa de cercetare. Interviurile pot fi necesare pentru a colecta informatii de la experti istorici, persoane care au cunoscut persoana respectiva (de exemplu, prieteni si familie) sau pentru a citi alte relatari mai vechi de la alte persoane care au scris despre persoana respectiva in anii precedenti. In biografiile in care persoana este inca in viata, scriitorul poate efectua mai multe interviuri cu persoana tinta pentru a obtine o perspectiva asupra vietii sale.
Scopul unei biografii este de a duce cititorul prin povestea de viata a persoanei, inclusiv din copilarie pana la adolescenta si adolescenta, iar apoi viata de adult timpurie in restul anilor. Biografia spune o poveste a modului in care persoana a invatat lectiile de viata si a modului in care persoana a navigat in lume. Ar trebui sa ofere cititorului o imagine clara a personalitatii persoanei, a trasaturilor si a interactiunii sale in lume.
Biografiile pot fi, de asemenea, concentrate pe grupuri de oameni si nu doar pe o singura persoana. De exemplu, o biografie poate fi o relatare istorica a unui grup de oameni de acum sute de ani. Acest grup ar putea avea persoana principala care a facut parte din grup, iar autorul scrie despre grup pentru a spune o poveste despre modul in care au modelat lumea.
Biografiile fictive combina unele relatari istorice adevarate cu evenimente pentru a ajuta la imbunatatirea povestii. Ganditi-va la biografiile fictive ca la filme care afiseaza un avertisment ca povestea este facuta din personaje reale, dar unele evenimente sunt fictive pentru a le adauga la povestea si valoarea de divertisment.O multime de cercetari sunt inca indreptate catre o biografie fictiva, dar autorul are mai mult spatiu pentru a crea o poveste in loc sa se lipeasca de evenimentele faptice.
Exemple de biografii celebre includ:
autobiografie, biografia despre sine povestita de sine. Lucrarile autobiografice pot lua multe forme, de la scrierile intime facute in timpul vietii care nu au fost neaparat destinate publicarii (inclusiv scrisori, jurnale, jurnale, memorii si reminiscente) pana la o autobiografie formala a cartii.
Ce este o autobiografie Wikipedia? Din Wikipedia simpla engleza, enciclopedia libera. O autobiografie este o biografie in care autorul scrie despre propria sa viata. Este o relatare auto-scrisa a propriei vieti.
Pur si simplu, ce este autobiografia si exemplul ei? Autobiografia este un tip de biografie, care spune o poveste de viata a autorului sau, adica este o inregistrare scrisa a vietii autorului. … Astfel de povesti includ David Copperfield de Charles Dickens si The Catcher in The Rye de J.D Salinger. Scriind despre experienta personala, cineva se descopera pe sine.
Care este diferenta dintre autobiografie si biografie? O biografie este o relatare a vietii unei persoane, scrisa de altcineva. O autobiografie este o relatare a vietii unei persoane, scrisa de acea persoana. Acest ghid a fost conceput pentru a va ajuta sa le gasiti pe ambele informatii biografice si autobiografice in multe formate diferite prin bibliotecile CCBC.
1 Biografie Autobiografie Memorie
Unitatea 3: Biografie non-fictiune Autobiografie Memorie Analiza literara Unitatea 3: Non-fictiune Biografie, Autobiografie, Memorie Nivelul I NOTa: Aceasta prezentare contine diapozitive cu campuri pentru inregistrarea raspunsurilor elevilor. Orice text pe care il introduceti va ramane in campuri pana cand il stergeti manual.
2 Adevarul nu este doar mai ciudat decat fictiunea, ci este mai graitor
Adevarul nu este doar mai ciudat decat fictiunea, ci este mai graitor. A sti ca un lucru s-a intamplat de fapt ii da o accent, atinge o coarda, pe care o piesa de fictiune recunoscuta o rateaza. — W. Somerset Maugham Lectura Note Schita Adevarul nu este doar mai ciudat decat fictiunea, ci este si mai graitor. A sti ca un lucru s-a intamplat de fapt ii da o accent, atinge o coarda, pe care o piesa de fictiune recunoscuta o rateaza. — W. Nota de navigare Somerset Maugham In toate prezentarile de analiza literara din Unitatile 3 si 4, diapozitivele 3–6 prezinta genul non-fictiune. Daca alegeti sa sariti peste introducerea genului, utilizati butonul „” de sub citat. Acest buton va avansa prezentarea la introducerea elementului literar specific de pe diapozitivul 7.
3 Ce este non-fictiunea? Non-fictiune inseamna a scrie despre locuri din viata reala
lucruri evenimente idei Prelegere Note Schita Ce este nonfictiunea? Non-fictiune inseamna a scrie despre vieti reale, locuri, lucruri, evenimente si idei. Optiuni de extindere • Cereti elevilor sa discute despre cum a fost privita in mod traditional nonfictiunea si cum s-a schimbat acea reputatie in ultimii ani. • Rugati elevii sa ia in considerare factorii care au condus la cresterea popularitatii lecturii non-fictiune. Discutati tendinta actuala de non-fictiune narativa sau creativa. Acest tip de non-fictiune foloseste un format narativ (personaje interesante, decoruri pline de culoare, o poveste captivanta si teme semnificative) pentru a comunica informatii faptice. Rugati elevii sa ofere voluntar titluri ale cartilor de non-fictiune pe care le-au citit si care se incadreaza in aceasta categorie de non-fictiune narativa. • Spuneti-le elevilor ca Asociatia Americana a Bibliotecii sponsorizeaza Medalia Cartei Informationale Robert F. Sibert, un premiu acordat anual autorilor si ilustratorilor celei mai distinse carti informative pentru copii si adolescenti. Un criteriu pentru acest premiu este ca cartea nominalizata sa fie potrivita pentru copii pana la varsta de paisprezece ani.Pentru o lista a castigatorilor de medalii din trecut, cereti studentilor sa viziteze site-ul web al Asociatiei Americane de Biblioteci la
4 Care sunt cele mai populare forme de non-fictiune?
Cele mai populare forme de non-fictiune sunt biografii, autobiografii, memorii, eseuri, discursuri, text informational, Prelegere Note Rezumat Care sunt cele mai populare forme de non-fictiune? Cele mai populare forme de non-fictiune sunt biografiile, autobiografiile, memoriile, eseurile, discursurile si textele informationale.
5 Care sunt tipurile tale preferate de non-fictiune?
Biografii Carti de auto-ajutorare Autobiografii Articole din ziare, reviste si pe internet Relatii ale martorilor oculari despre evenimente demne de stiri Eseuri Memorii Note de prelegere Schita Care sunt tipurile tale preferate de non-fictiune? Biografii; carti de auto-ajutor; autobiografii; articole din ziare, reviste si pe Internet; relatari ale martorilor oculari despre evenimente demne de stiri; eseuri; memorii. Optiuni de extindere Discutati cu elevii despre experientele lor cu non-fictiunea, tipurile lor preferate de non-fictiune si de ce le plac, precum si semnele distinctive ale non-fictiunii memorabile.
Nu numai ca autorii trebuie sa-si aminteasca toate amintirile si sa decida asupra reperelor pe care sa le includa, ci si petrec timp si energie organizand si structurand tot materialul intr-o naratiune.
In acest articol, va vom ghida prin natura acestui tip de scriere, procesul de redactare a unei autobiografii si sfaturi practice despre cum sa scrieti un eseu de autobiografie daca vi se atribuie acest tip de lucrare la facultate.
Autobiografie este un gen literar, un subtip de biografie, care spune povestea de viata a autorului sau. Cu alte cuvinte, este o relatare auto-scrisa a vietii cuiva.
Autorii scriu autobiografii in povesti, romane, jurnale sau povesti care reflecta indeaproape evenimente din viata lor reala. Acest gen este despre descrierea experientei personale sau a descoperirii de sine.
Cand scriu autobiografie, autorii isi impartasesc castigurile, pierderile si lectiile pe care le-au invatat pentru ca cititorii sa se relationeze cu povestea si sa fie motivati de aceasta. Ei vor sa lase o mostenire pentru descendenti, reducand decalajul dintre oameni de diferite varste, medii si generatii.
Structura unei autobiografii clasice este complexa, dar simpla:
Este scris in ordine cronologica si este specific despre date, ore, locuri, oameni reali si evenimente. Autobiografiile includ amintiri si detalii personale, reflectand asupra modului in care acele experiente pozitive sau negative l-au modelat pe autor si ofera perspective asupra gandurilor, sentimentelor si sperantelor sale.
Motivul pentru care tinerii ar trebui sa citeasca biografii, autobiografii, memorii si jurnale este pentru ca acestea ofera cele mai valoroase lectii din viata. Oamenii care isi scriu autobiografiile au de obicei o poveste interesanta de spus despre incercarile si necazurile propriilor vieti. Fiecare viata are un inceput, un mijloc si un sfarsit, iar modul in care cineva si-a trait viata ar trebui sa fie de mare interes pentru cei care sunt inca la inceput.
Este instructiv sa stii cum altii, atat celebri, cat si nu atat de faimosi, au gestionat crizele din viata lor, si-au gasit perechea de viata, si-au crescut familiile si si-au urmat cariere interesante, fie ca este vorba de comerciant, scriitor, artist, poet, politician. , soldat, actor, avocat, inventator, om de stiinta, inginer, medic, asistent medical, profesor sau orice alta cariera la care va puteti gandi. Deoarece tu, cititorul, iti vei alege propria cariera sau chemarea vietii, vei fi luminat studiind modul in care altii si-au facut drum pe scena vietii. Fiecare viata are un scop, iar descoperirea propriului tau scop poate fi ajutata prin adancirea in vietile altora ale caror scopuri ne-au facut viata mai buna sau mai proasta.
Biblia, desigur, este sursa noastra principala de povesti biografice. Cine poate uita vietile lui Adam si Eva, Cain si Abel, Avraam, Iosif, Moise, Iosua, David, Solomon, Pavel si viata lui Dumnezeu pe pamant, Isus Hristos? Ca Dumnezeu este implicat in vietile noastre este incontestabil.
Viata lui George Washington a fost in mod clar una condusa de providenta lui Dumnezeu. El a devenit tatal Statelor Unite ale Americii si astfel i-a afectat pe toti americanii si pe toti cei care vor veni dupa noi. Fiecare tanar american ar trebui sa-si citeasca biografia. Au fost scrise atat de multe biografii ale Washingtonului incat merita sa citim cateva dintre ele scrise in diferite perioade din istoria noastra. Exista, de asemenea, biografii grozave ale lui Thomas Jefferson, Benjamin Franklin, James Madison, Andrew Jackson, George Rogers Clark, John Winthrop, Alexander Hamilton si multi alti americani ilustri.
Viata lui Abraham Lincoln il va informa pe tanarul cititor despre modul in care aceasta natiune a trecut prin cea mai cruciala criza de supravietuire, angajand nordul si sudul intr-un razboi care a costat o jumatate de milion de vieti americane. Cititi biografiile generalilor Sherman, Ulysses S. Grant, Robert E. Lee si Stonewall Jackson pentru a afla despre ce inseamna soldatul. Daca esti atras de o cariera militara, ar trebui sa citesti si vietile lui George S. Patton, Douglas MacArthur, Dwight D. Eisenhower si a altora care au luptat in razboaiele noastre.
Pentru aventuri captivante in explorare si descoperire, nicio viata nu se poate egala cu cea a lui Cristofor Columb. Citeste si despre Magellan, Vasca da Gama, James Cook si alti exploratori care au descoperit lumi cu totul noi.
In epoca noastra de explorare a spatiului, merita citite biografiile si memoriile celor implicati in acest demers.
Daca sunteti interesat de arta si muzica, cititi biografiile lui Mozart, Beethoven, Mendelsohn, Elgar, Leonardo da Vinci, John Sargent si altii.
