Mihai I, ultimul rege al romanilor, Tatiana Niculescu Bran 

Cel mai tanar rege al Romaniei urca pe tron intr-o vreme in care tarilor din rasaritul Europei li se rezerva „rolul de cobai intr-un experiment de un cinism care intrece inchipuirea omeneasca“, cum va spune chiar el. In zilele noastre, marturia lui despre abdicare e pusa la indoiala de unii, preferandu-i-se documente anonime ale regimului comunist instalat la putere prin frauda, minciuna si manipulare.

Este Mihai I un invins? Daca implinirea unui destin se masoara in succese aclamate public si compromisuri de anvergura, atunci acest rege nu e un model de urmat. Dar, daca statornicia, rabdarea si modestia definesc viata adevarata, atunci ultimul rege al romanilor ramane pentru generatiile viitoare un reper de intelepciune intr-o lume rascolita de fantasmele puterii.

„La ora 9, suna telefonul din birou. Mihai e anuntat sa se prezinte in sala tronului, pentru depunerea juramantului. Vocea care-i vorbeste i se adreseaza cu «Majestate». Buimac, are sentimentul ca retraieste o dimineata din copilarie cand bona ii spune ca e rege, iar el o intreaba daca, in cazul asta, mai are voie sa se joace. E un cosmar? E realitate? E copil? A crescut? Iar e rege? Iar e singur? Dureaza mult? Se imbraca in graba incercand sa-si ascunda emotiile si sa-si compuna, ca de atatea ori pana atunci, in situatiile dificile, o fata impenetrabila. Collect yourself, i-ar sopti Sitta daca ar fi cu el.“

Fotografia de pe coperta: Regele Mihai in castelul de la Sinaia, 1 aprilie 1946