Produsul a fost adaugat in cos
InStock
5269smart.md
Sofisme alegorii,bazaconii..., Radu Enache
Sofisme alegorii,bazaconii..., Radu Enache
Cod produs 222193797
185 lei
460 lei
An publicare2023
AutorRadu Enache
BrandCartex
Continut pachet1 x Carte
Dimensiune (mm)130 x 200
FormatFizic
GenLiteratura
LimbaRomana
Numar pagini144
Luna lansareIunie
Nationalitate autorRoman
SubgenStudii literare
Subiect principalCritica literara
Toate caracteristicile
Ridicare Gratuita din Depozit
12.03 - 18.03
Oficiu postal Nova Posta
13.03 - 19.03
gratuit
Livrare in Chisinau
12.03 - 18.03
65 lei
Livrare in toata Moldova
13.03 - 19.03
65 lei
Pickup Point Mobil
13.03
gratuit
Adreseaza o intrebare consultantului
Arata numarul
Descriere
Caracteristici
Sofisme & alegorii,bazaconii..., Radu Enache In „Sofisme & alegorii, bazaconii…“ exista insa si un alt sens al vopsitului cu acril fara de care imaginea poeziilor lui Radu Enache ar fi complet neinteleasa, un palimpsest la urma urmelor indescifrabil. La inceput, naratorul isi exprima, ironic, regretul de a nu-si fi publicat volumul „dupa 1900, pe la amiaza“. Initial, am citit „1990“, si probabil ca greseala mea nu e tocmai intimplatoare, caci textele lui Radu Enache trimit la epopeea ironista a lui Mircea Cartarescu din Levantul (aparuta in 1990). Daca universul este, asa cum am spus, antic, scriitura este romaneasca, un tur de forta postmodernist, intru totul postmodernist prin poezia romaneasca, realizat printr-o multime de metode, dar mai ales prin aceea a calchierii. Astfel, versul lui Eminescu: „Nu-nvie mortii – e-n zadar, copile“, devine la Radu Enache: „Nu-i vie piatra! E-n zadar c-o pila!“, iar versul lui Arghezi: „Niciodata toamna nu fu mai frumoasa“, devine: „Niciodata broasca nu fu mai testoasa“. Acrilul este deci substanta postmodernismului, care se desfasoara prin ironie si autoironie, pastise, anacronisme (Gretel e feminista), o intertextualitate debordanta – aproape in fiecare strofa, daca nu in fiecare vers, gasesti o trimitere, un citat, o calchiere, astfel incit textul devine dens autoreflexiv, un joc al limbajului derutant, in care sensurile se ascund si se arata ca niste raze de lumina, in functie de schimbarea perspectivei.
Vezi si: Carti
Документация
Sofisme alegorii,bazaconii..., Radu EnacheSofisme & alegorii,bazaconii..., Radu Enache In „Sofisme & alegorii, bazaconii…“ exista insa si un alt sens al vopsitului cu acril fara de care imaginea poeziilor lui Radu Enache ar fi complet neinteleasa, un palimpsest la urma urmelor indescifrabil. La inceput, naratorul isi exprima, ironic, regretul de a nu-si fi publicat volumul „dupa 1900, pe la amiaza“. Initial, am citit „1990“, si probabil ca greseala mea nu e tocmai intimplatoare, caci textele lui Radu Enache trimit la epopeea ironista a lui Mircea Cartarescu din Levantul (aparuta in 1990). Daca universul este, asa cum am spus, antic, scriitura este romaneasca, un tur de forta postmodernist, intru totul postmodernist prin poezia romaneasca, realizat printr-o multime de metode, dar mai ales prin aceea a calchierii. Astfel, versul lui Eminescu: „Nu-nvie mortii – e-n zadar, copile“, devine la Radu Enache: „Nu-i vie piatra! E-n zadar c-o pila!“, iar versul lui Arghezi: „Niciodata toamna nu fu mai frumoasa“, devine: „Niciodata broasca nu fu mai testoasa“. Acrilul este deci substanta postmodernismului, care se desfasoara prin ironie si autoironie, pastise, anacronisme (Gretel e feminista), o intertextualitate debordanta – aproape in fiecare strofa, daca nu in fiecare vers, gasesti o trimitere, un citat, o calchiere, astfel incit textul devine dens autoreflexiv, un joc al limbajului derutant, in care sensurile se ascund si se arata ca niste raze de lumina, in functie de schimbarea perspectivei.
Vezi si: Carti222193797222193797
5269
5269
